Statul, bata-l vina

Mai sunt cateva saptamani pana la inceperea unui nou an universitar, dar Bucurestiul forfoteste deja de studenti; unii vin sa-si dea restantele, altii pasesc timid in capitala insotiti de parinti ingrijorati sau de prieteni mandrii sa le arate novicilor Bucurestiul. Dupa restante si admiteri, incepe inevitabil nebunia caminelor. Presa a inceput deja sa scrie despre renovarile care nu s-au facut nici anul acesta, iar pretutindeni auzi studenti satui sa mai suporte conditiile mizere si parinti revoltati si mahniti de starea caminelor. In fiecare an nemultumirile sunt aceleasi, iar vinovatul unul singur: statul.

Eu insami locatara a unuia dintre caminele bucurestene, impartaseam pana nu demult aceeasi atitudine de culpabilizare a statului. Veniti plini de sperante si entuziasm in capitala, nerabdatori sa cunoastem libertatea absoluta si mult ravnita viata de camin, ne trezim incarcerati intr-o camera de 4m pe 2m, ce pastreaza constincios urmele tuturor locatarilor anteriori, fortati sa impartim baia cu alti 30-40 de studenti, iar camera cu zecile de necuvantatoare care se incapataneaza sa ne invadeze orice coltisor al intimitatii si asa incalcate de ceilalti doi-trei colegi de camera. Acestea sunt conditiile pe care statul ni le ofera si pentru care il blamam in totalitate.

Ceva m-a facut insa sa imi reconsider pozitia. In vacanta ce tocmai a trecut am participat la o universitate de vara in Italia, unde am cunoscut mai multi studenti din toata Europa. Printre diversele subiecte dezbatute, discutam intr-o zi cu un prieten italian despre conditia studentului in tarile noastre. Si ma intreaba amicul meu:

F. - In Romania studentii o duc greu?
O. - Da. Nu se compara conditiile pe care le aveti aici cu cele din Romania. Statul investeste foarte putin in educatie.
F. - Si la noi e greu, sa stii. E un efort financiar considerabil din partea familiei sa-si trimita copiii la studii. Numai facultatea costa in jur de 2-3000 de euro pe an. Se adauga si chiria, mancarea, transportul, cartile si alte cheltuieli neceasare...
O. - Dar aveti reduceri pentru toate acestea, nu?
F. - Reduceri? Nu prea. Trebuie sa platesti daca vrei sa faci o facultate. Banuiesc ca si la voi e la fel, nu?
O. - De fapt, noi avem dreptul la prima facultate gratuit si stam la camine unde costurile sunt cam la jumatate sau chiar inexistente daca ai norocul ca unul din parinti sa fie profesor. In plus, avem reducere 50% la transportul cu trenul, iar costul abonamentelor pentru transportul din oras se deconteaza in intregime in majoritatea cazurilor. Iar vara si iarna putem pleca in tabere pentru studenti.
F. - Si atunci de ce sunteti nemultumiti?

Intrebarea lui, oarecum retorica, m-a blocat. Cum sa-i raspund ca suntem nemultumiti pentru ca statul nu ne-a invatat sa folosim civilizat o toaleta sau ca tot el ne lasa gunoaiele pe culoar? Sa nu ma intelegeti gresit insa. Nu sustin ca statul roman face tot ceea ce trebuie pentru educatie. Departe de mine acest gand. Avem deficiente majore in acest sens, iar mult invocatele standarde europene nu sunt nici pe departe indeplinite. Ceea ce sustin e ca ar trebui sa vedem problema mai rational si obiectiv, iar data viitoare cand vrem sa aratam vinovatul cu degetul, poate ca ar fi bine ca cineva sa ne tina o oglinda, nu in fata, dar din lateral, atat cat sa ne vedem cu coada ochiului.