Strămoşii noştri descoperă munca, dar nu le foloseşte la nimic

La începuturi, pe vremea cînd oamenii nu inventaseră scrierea (probabil singura perioadă din istoria umanităţii cînd pereţii veceurilor publice au fost curaţi), trăiau pe la noi o groază de popoare despre care habar nu avem cum se numeau, fiindcă n-aveau cum să-şi scrie numele pe nimic.Drept urmare, istoricii au creat aşa-zisele "culturi arheologice" - adică zone în care se găsesc obiecte relativ asemă-nătoare, astfel că putem presupune că erau locuite de acelaşi popor, şi care poartă numele celei mai importante localităţi a "culturii", sau al celei descoperite mai întîi - cum ar fi Cucuteni, Hamangia sau Petreşti. Evident, culturile sînt nişte chestii pur convenţionale, create de minţile istoricilor pe criterii ciudate, cum ar fi culoarea sau forma oalelor descoperite - fiindcă vesela a fost singurul lucru rezistent din epoca cu pricina. Pe acest principiu, pentru arheologii viitorului, epoca noastră va fi dominată de cultura "METRO", caracterizată de oalele Zepter.

Pînă pe la anul 6.000 î. Chr., pe aceste meleaguri locuiau "vînă-tori-culegători" paleolitici şi, apoi, mezolitici, respectiv nişte ipochimeni puturoşi care, atunci cînd li se făcea foame, prindeau cîte un animal sau culegeau fructe - şi cam asta era tot ce făceau cît era ziua de lungă. Cînd se epuizau animalele şi fructele de lîngă peştera în care locuiau, se mutau în altă peşteră. Ei nu ne-au lăsat nimic altceva în afară de cîteva oase cu carne pe ele pe care nu le-au putut da la cîine fiindcă nici măcar cîine nu aveau - o dată, că n-avea ce săpăzească, şi apoi, era enervant să-l scoţi din peşteră la plimbare de două ori pe zi.

Viaţa lor s-a schimbat însă dramatic atunci cînd, pe la 6.000-5.500 î. Chr. (ce mai contează cinci sute de ani) au fost "neolitizaţi" de nişte migratori veniţi din Grecia, unde neoliticul era ultimul răcnet al modei. Adică, dacă înainte strămoşii noştri plimbau toată ziua un silex prin întreprindere, acum au trebuit să treacă la treabă şi să facă agricultură. Agricultura şi domesticirea animalelor - adică economia în care se şi produce haleală, nu doar se ia din pădure, se mănîncă şi se elimină sub formă de caca - a fost cea mai importantă invenţie a neoliticului, şi odată cu ea, oamenii au devenit brusc nefericiţi, deoarece au început să muncească zilnic şi regulat şi, desigur, a trebuit să se aşeze la casele lor. Şi, tot cu această ocazie, aşezîndu-se la locuinţele lor, au început să arunce gunoiul în spatele casei şi să-şiîngroape morţii sub casă pentru ca arheologii să le poată dezgropa mii de ani mai tîrziu şi să poată inventa "culturile" - între care prima cultură neolitică de pe la noi, cultura Criş (căreia sîrbii îi mai zic şi Starcevo). Cele mai importante descoperiri din această perioadă, cînd strămoşii noştri încercau fără mare succes să se obişnuiască cu munca, au fost făcute de arheologi la Lepenski Vir, Cuina Turcului şi Schela Cladovei, pe lîngă Porţile de Fier, unde primitivii noştri, după cum puteţi vedea şi în imagini, se ţineau mai mult de arte plastice decît de muncă. Despre acestea, însă, va fi vorba în numărul viitor.

Cele de mai sus nu trebuie însă să ne facă să credem că strămoşii noştri erau cei mai tîmpiţi oameni de pe atunci. Dimpotrivă: cu excepţia Greciei şi a Orientului Mijlociu, restul lumii era mult mai înapoiată decît ei. Practic, străbunii din cultura Criş erau cam cum sînt japonezii acuma, motiv pentru care tehnologia lor superioară era foarte căutată în ţări pe atunci subdezvoltate, precum "Franţa", "Germania" sau "Olanda". Vest-europenii dădeau buluc la noi ca să se specializeze în meseriile viitorului de pe atunci: plugar, cioban sau olar. Aşa că, dacă ar fi trăit pe atunci, Gigi Becali ar fi fost un soi de Bill Gates, iar turmei lui i-ar fi zis Microsoft, cu aplicaţia specifică Microsoft Urda.