La furat cu statuia

In Romania pina si monumentele sint prilej de abuzuri si de scandal. Cine are o farima de putere decizionala se baga in eternitate cu de-a sila, plantind statui pe spatiul public, cu aprobari de la Dumnezeu.

Nici macar noul Monument al Eroilor din Piata Revolutiei din Capitala n-a avut toate aprobarile trebuincioase, cind a inceput ridicarea lui. Daca ar fi aratat bine, mai treaca-mearga. Dar giganticul obiect erectil e de un ridicol care i-a adus o porecla pe masura: Scobitoarea cu maslina.

Comanditarul, fostul presedinte Iliescu, nu s-a lasat pina n-a impodobit piata cu un simbol ales de el. N-a contat ca mai exista acolo doua monumente consacrate Revolutiei. Urbanistica e la noi o fudulie pe care nimeni n-o ia in serios. Nici macar cei care ar trebui s-o apere dupa cum le-o cere fisa postului.

Funar, fostul primar al Clujului, le-a lasat concitadinilor sai o statuie a lui Avram Iancu de care fac haz si localnicii. Dupa modelul Funar, o sumedenie de primari hotariti au plantat statui in localitatile pe care le pastoresc. Un soi de suse in piatra sau in bronz, dupa cum ingaduie bugetul, realizate de artisti locali despre care n-a auzit nimeni. Nu tu concurs, nu tu consultari minime inainte de lansarea comenzii. Sau, ca in cazul monumentului din Piata Revolutiei realizat de Ghildus, concursul a fost organizat de forma, deoarece cistigatorul a fost desemnat de presedintele Iliescu, in calitate de Mecena al banului public.

Mare iubitor de frumos este si primarul sectorului 2, Neculai Ontanu, care a plantat in intersectii tot soiul de arteziene, multumindu-se cu simpla autorizatie de constructie, fara a cere aprobarea comisiei de specialitate din Ministerul Culturii. Incit, din punctul de vedere al ministerului, aceste asa-zise monumente nu exista. Unul dintre ele, amplasat pe Calea Mosilor, aminteste izbitor de un pisoar public, motiv pentru care locuitorii cartierului l-au supranumit WC-ul lui Ontanu.

Asemenea orori exista in toate sectoarele Capitalei. Inclusiv monumente prin care primarii se autoglorifica. Specialistul nr. 1 in asemenea mementouri edilitare este primarul Vanghelie, al carui nume apare in instalatii monumentale prin parcurile din sectorul 4 si pe placi plantate pe zidurile edificiilor ridicate din bani publici. Marii primari ai Bucurestiului, un Pache Protopopescu, cel care a inceput sistematizarea bulevardelor, si un Dem I. Dobrescu, caruia ii datoram regularizarea cursului Dimbovitei, nu si-au permis sa-si puna singuri numele pe proiectele lor, bizuindu-se pe recunostinta urmasilor. Iar in privinta monumentelor, acestia au fost zgirciti cu banul public.

Daca ar fi numai o dragoste inocenta pentru frumosul edilitar, as mai intelege invazia de statui si monumente din localitatile patriei, din ultimii ani. Aici insa se ascund, cel mai adesea, afaceri dubioase cu fonduri publice, care trebuie stopate.