Uitati de Adrian Nastase! Duceti-va sa-i vedeti hartile!

Pe citeva strazi principale din Bucurestiul de nord, pe Kiseleff si pe Dorobanti, exact in drumul turistului venit de la Otopeni, au aparut o multime de panouri care fac publicitate nu la bauturi racoritoare si nici la tigari, ci la... cultura. Dar nu la orice cultura, cum am spera noi, ci la una de sorginte cam prim-ministeriala, deoarece e vorba despre Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, cel organizat din donatia de harti vechi a familiei Nastase. Si cum muzeele in general nu prea au bani pentru un asemenea tip de publiciate outdoor, despre care se stie ca e destul de costisitoare, e firesc sa faci legatura cu donatorul ilustru. Si de aici pina la legea culturii privilegiate politic nu e decit un pas. Drept pentru care ne-am deplasat la fata locului sa vedem daca muzeul primului-ministru isi merita publicitatea.

Casa e pe strada Londra la numarul 39, pe care o gasesti din Bulevardul Iancu de Hunedoara, pe stinga, cum vii pe sensul interzis. E casa unui armean care a cedat-o statului argentinian, care a avut aici consulatul pentru un timp, apoi a fost Ambasada Pakistanului cu care s-a facut un schimb si acum cladirea apartine Protocolului de Stat. La intrare, doi agenti de paza cit se poate de politicosi. Intrarea costa 10.000 de lei, gratis pentru elevi, studenti si pensionari. Inauntru, totul aranjat cu mult bun-gust, o domnisoara se ofera sa-mi explice ce si cum. Incep sa pun intrebari probabil cam jurnalistice (cine administreaza acum muzeul, de unde aveti fondurile, cit a costat publicitatea outdoor etc.), asa incit este chemat domnul director.

Vine directorul, Octavian Penda, care imi cere bineinteles legitimatia (tot politicos) si incepe sa-mi raspunda la intrebari. Inteleg ca Muzeul Hartilor este pastorit de Ministerul Culturii si ca nu a primit fonduri mai mari decit alte muzee din Capitala. Dar ca au ales sa foloseasca o parte din ele pentru acest tip de publicitate, pentru care au primit bineinteles discounturi, dar de asta s-a ocupat agentia de publicitate. Muzeul are aproximativ 800 de harti, multe foarte vechi, din secolul XVI, majoritatea provenind din colectia privata Nastase. Tot colectionarul a fost si cel care le-a inramat si se poate vedea rama de lemn natural.

Ma intreb unde a putut tine premierul atitea maldare de harti... Aflu ca o harta de acest fel costa, bineinteles, in functie de vechime, stadiu de conservare etc., aproximativ 300 de dolari, in anticariatele straine. La noi, cota hartilor in anticariate a inceput sa creasca tocmai o data cu infiintarea acestui muzeu.

Trebuie sa recunosc ca povestea ma prinde, in ciuda aerului de loc cultural privilegiat, care trebuie sa recunoastem ca exista. Nu orice muzeu isi permite sa inlocuiasca geamurile cu vitralii adevarate, create special cu teme heraldice sau cartografice, nu oricine isi permite sa comande fresce pentru tavane, spoturi cu protectie ultravioleta etc. Pe de alta parte, e adevarat ca totul arata deosebit de bine si de occidental, domnul director stie foarte multe lucruri despre fiecare harta in parte (si stie si sa povesteasca), asa incit se vede treaba ca poate din dorinte electorale si poate din fonduri privilegiate, s-a facut totusi un loc care merita vizitat. Trebuie sa spun ca m-am dus acolo fara nici cel mai mic interes in cartografie si dupa aproape doua ore tot as mai fi ascultat povesti despre vechea tehnica a litografiei, despre culorile naturale conservate incredibil timp de 500 de ani, despre hartile maritime in care pamintul nu mai conteaza, ci doar porturile sau despre ciudatele harti de razboi. Si cu cit hartile sint mai frumoase, mai colorate, mai apropiate de opere de arta plastica, cu atit ele sint mai mincinoase si mai imprecise.

Catalogul arata la fel de bine ca muzeul, desi nu e un catalog propriu-zis, nu e o descriere cu date si cifre a muzeului. Apar insa discursul prof. dr. Adrian Nastase, discursul ministrului academician doctor Razvan Theodorescu. Ma bucur ca n-am fost la lansare si nu i-am vazut iar manifestindu-se pe prietenii lui Fanus Neagu, Dinu Sararu, Romulus Vulpescu si toata adunatura.

Se pare ca acest muzeu e cam al patrulea din lume, dupa dimensiunea si calitatea colectiei de harti. Cartile vechi inca nu au fost expuse, muzeul este deocamdata doar al hartilor. Asteptam sa vedem daca si in cazul cartilor, Adrian Nastase se va dovedi tot atit de vajnic colectionar. Desi acolo s-ar putea sa fie chiar o problema cu spatiul de depozitare...