MELODII DIN BUCURESTIUL DE ODINIOARA

Dupa primul razboi mondial (1918), capitala Romaniei Mari a devenit orasul cu cele mai multe restaurante, bodegi, berarii si baruri din sudul Europei, faima orchestrelor, tarafurilor, formatiilor de jazz si de muzica usoara fiind unanim recunoscuta de turistii si oaspetii straini care ne vizitau tara. Desigur ca un loc aparte in acest peisaj artistic eterogen, dar extrem de pitoresc, il ocupau cantaretii de muzica de cafe-concert, virtuozii instrumentelor de jazz si de folclor, guristii de muzica populara si bineinteles, stralucitii lautari tigani.

Daca mai adaugam si faptul ca in epoca interbelica discul-standard a trecut de la faza de inregistrare mecanica la cea electrica, atunci vom intelege mai usor avantul pe care genurile de muzica u?oara si populara le-au cunoscut printr-o veritabila explozie de popularitate, dubland ?i tripland numarul de interpreti si formatii ce sustineau formele mid muzicale (de la romanta ?i melodii de pahar pana la cele mai diverse piese de dans-tango, fox,, Charleston, schimy, blues, s.a.).

in mai putin de un deceniu, orasul Bucure?ti s-a imbogatit cu localuri pentru toate gusturile, paturile sociale, dar mai ales pentru toate pungile. Astfel, localuri de lux ca Mon Jardin, Continental, Lido, Atlantic-Bar, Balota, Cafe de la Paix, Zissu, Kisellef isi disputau intaietatea cu restaurantele La berbec, Cosna, Ciresica, Dorul Ancutei, Luzana, La zori de zi etc.

Cei care doreau sa-si satisfaca deopotriva placerile culinare cu cele muzicale se orientau dupa solistii, dirijorii si orchestrele cele mai renumite. Cele mai cautate restaurante aveau formatii conduse de artisti prestigiosi ca Grigoras Dinicu, lonel Cristea, Manole Ciolac, Gheorghe Carabulea, Gh. Baceag, Anatol Albin, Petrica Motoi, Ion Luca-Banateanu, Victor si Nicusor Predescu, Titi Nicuiescu, Jean Sibiceanu, Costica Tandin, Nicu Stanescu, Constantin Urziceanu etc. Dupa 1930, o pleiada de valorosi cantareti de localuri, dublati si de popularitatea sporita prin numarul mare de discuri aruncate pe piata comerciala a muzicii usoare, a dus la o incrancenatS concurenta intre restaurantele bucurestene. Din lunga pleiada de solisti vocali merita sa-i amintim pe Maria Tanase, Zavaidoc, Vasile Cristian, Titi Botez, Jean Moscopol, Gion, Petre Alexandru, Dprel Livianu, Ion Luican, loana Radu, Alia Baianova, Lulu Nicolau, Alexandru Bojescu, Mia Braia si Petre Alexandru, Rodica Bujor s.a.

Aceasta veritabila ,,armata" de interpret! au stimulat o generatie de compozitori in frunte cu Ion Vasilescu, lonel Fernic, Elly Roman, Nicolae Kirculescu, Gherase Dendrino, Petre Andreescu, Richard Stein, G. Wilnow, Vasile Vasilache, H. Malineanu, Misu lancu, Alexandru Leon etc. Pe unii i-am prezentat in primele doua discuri cu Melodii din Bucurestiul de altadata. Poate ca astSzi, majoritatea merita sa fie cunoscuti de marele public si mai ales de generatia noului mileniu. Petre Andreescu (1893-1966), colabprator frecvent al Teatrelor de revista Carabus, Alhambra, Gioconda, ne-a lasat pagini muzicale pline de poezie in care lirismul parca ne cheamS mereu sa facem din dragoste o primSvara eterna (Sub balcon eu ti-am cantat o serenade, Crizanteme, Un planset de vioara, Ai sa iubesti si tu odata). Richard Stein (1909-1992) si-a dobandit o faima mondialS printr-o singura partitura: Sanie cu zurgalai. Dar cine nu isi aminteste si de Cantecul tavernei, Azi m-am indragostit, Ce mult ne iubim noi doi, Te-am suparat? A fredona Truli-Truli, Cine mi te-a suparat, Tpata ziua-n ascensor sau Du-ma acasa mai tramvai, fSrS a identifica melodiile cu numele lui Vasile Vasilache (1907-1944) este cu neputinta. Daca vrei sa intrebi Cine stie unde-i centru'n Bucuresti, atunci este suficient sa fluieri melodia lui Misu lancu (1909-1994) si-ai scapat de grija, deoarece muzica lui te plimba pe toate strazile capitalei cu un farmec de necuprins. 0 seara de romante fara Alexandru Leon (1889-1932) sau Ipnel Fernic (1901-1938) la Parcul trandafirilor sau La Hanul Ancutei inseamna a nu trai atmosfera romantics' a Bucurestilor de alta data.

Toate aceste pagini muzicale inspirate de istoria si viata cotidiana a acestui oras pitoresc, vesei, melancplic ?i tumultos, nu ar fi ajuns la inima ascultatorilor daca nu ar fi existat acea pleiada de cantareti a caror voce de neuitat ne-a lasat-o discul de patefon de odinioara. Unii au intrat chiar in legenda. Pitesteanul Marin Teodorescu-Zavaidoc (1896-1945) a poposit in capitala, colindand restaurantele Visoiu, Roata lumii. La berbec, Cosna, Parcul trandafirilor, Carpati, dar si pitorestile La cotitura si Marica bortoasa (de pe Giulesti) incantan-du-si ascultatorii cu romantele (Smaranda) ?i cantecele in stil lautaresc (Dragostea e ca si-o raie, Cocosel cu doua creste, Pe deal pe la Cornatel, Marie si Marioara). Cine nu a ascultat Zaraza in talmacirea lui Vasile Cristian (1908-1974) nu a patruns in universul sufletesc al celui mai popular cantaret al anilor '30-40. Sutele sale de discuri i-au adus o faima mondiala, fiindca nu exists romani in America sau Australia care sa nu-l cunoasca si sa nu-l indrageasca pe ,,ultimul trubadur" (cum si-a intitulat vojumul monografic, dr. Nicu Teodorescu, tiparit in 1997 la Braila, orasul natal al cantaretului).

Repertoriul lui Vasile Cristian este imens (sutele de discuri il atesta cu documente sonore precise), de la romante pana la tangouri (unde se pare ca era de neegalat la vremea sa). Te-am iubit prea mult, Tigane taci!, Napolitana, Canta un batran flasnetar, Anisoara, E primavara, Nu!, Pe cer s-a stins o singura stea, Ce vrei sa-ti scriu - sunt doar cateva din tangourile ce i-au adus consacrarea.

Nascut tot in portul de pe Dunare Braila, Jean Moscopol (1903-1985), functionar la agentii maritime locale, apoi la Banca Chrissoveloni din Bucuresti (1925-1929) s-a lansat in muzica usoara la radio si in diverse localuri ale capitalei (Racaru, Rex, Visoiu, Colonade), Bomboneria La Fayette, precum si la Casino-ul din Sinaia, bucurandu-se de o voga exceptionala ce l-a prppulsat si peste hotare (Berlin, 1932). A jucat in filme germane, a inregistrat peste 300 de discuri la Columbia si His Master's Voice, a peregrinat in strainatate (a ajuns receptioner la New York) si a tiparit volumul 101 ..Rautati" epigramatice. A fost un diseur de stil rafihat (debutul de la barul Zissu din capitals i-a deschis calea din 1929 aproape fulgerator), a compus melodii de muzica usoara (din 9 februarie 1936 a devenit membru la Soc. Compozitorilor Romani). Jean Moscopol, este neintrecutul interpret al slagSrelor Tu esti prima mea iubire, Da-mi gurita s-p sarut, Nu vreau lacrimi, nici cuvihte, Ai sa iubesti odata si tu, Sarutarea de adio, 0 Donna Clara, Madonna Bruna, Cand dansezi tango etc.

Acesti "trubaduri" de odinioara si-au sfarsit viata in anonimat. Cine mai stie, biografiile lui Gipn (nascut din 1910, colaborator al Jazzului Ghinda si al orchestrei lui Elly Roman, diseurul adorat al Bomboneriei Zamfirescu din Sinaia prin anii '30-35) sau Dorel Livianu (magazionerul unui magazin de stofe bucurestene, poreclit "Dublu Balot" actor in filmul lui Jean Georgescu "0 noapte de pomina" si cupletist la Teatrul Barafeum, compozitor si diseur) ale caror discuri ne incanta si astazi, prin parfumul lor romantic al unui Bucuresti mcarcat de poezie si pitoresc.

Ascultand melodiile de odinioara, adeseori aparjinand unor creator! anonimi, avem imagines unei capitale muzicale europene unde se interfereau curentele artistice nu numai ale unor scoli si stiluri muzicale apuse, ci si ale multor populatii extra-continentale ce se regaseau la Bucuresti pe o scena turnanta, incarcata de traditii artistice seculare.