Cu cartea prin Bucuresti

Unde sa te duci in vacanta, ca sa fii sigur ca te mai si intorci? Si ca nu vei fi nevoit sa-ti iei concediu dupa vreo spaima turistica? La noi, inundatii, cu poduri provizorii care par de unica folosinta. In strainatate se poarta intoarcerile acasa. Bucurestiul incepe sa devina atragator.

Capitala noastra are toate defectele unei metropole care se respecta. E aglomerata ca Parisul, murdara ca New York-ul, are preturi mari ca Londra si servicii publice la fel de proaste ca Atena. Cu putina rabdare, insa, sau cu un ghid inteligent, ceea ce nu le strica nici bucurestenilor get-beget, Bucurestiul iti ofera si altceva. Dar ca sa-i intelegi oferta si specificul, chiar ai nevoie de carti, de azi si mai ales de ieri, alaltaieri. Pentru Bucurestiul din vechime, pe care il cunosc tot mai putini, merita sa incerci un pachet istoric.

Petrecerile elitei in secolul 19
Sint citeva istorii si carti de memorialistica despre Bucuresti, care azi se pot citi aproape ca romanele foileton. Se gasesc greu, dar face sa le cauti. Mult citata "Istorie a Bucurestilor" de Ionescu Gion, memoriile colonelului Papazoglu care merita citite ca exemplu clasic de istorie scrisa din auzite, cu fictiuni debitate convingator. Colonelul i-a pacalit pe multi cu legenda ciobanului Bucur, ca fondator cu numele al orasului. Cine vrea mai multa atmosfera si mai multa exactitate e musai sa includa in acest pachet "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon, roman in care afli cum traia si petrecea in Bucuresti elita, pe la inceputul secolului 19. Prin "Scrisorile" lui Ghica adresate lui Alecsandri vei afla multe despre Bucurestiul premodern intr-o si azi admirabila limba romana.

Ghinionistul Bolintineanu si orfanii sai
De mare succes la vremea lui, "Misterele Bucurestiului", romanul foileton in trei volume de G. Baronzi, e de citit azi doar daca esti in pana de carti, dar si atunci mai pe rasfoite. Nici cu romanele despre orfani ale lui Bolintineanu nu m-as mai incurca, decit pe ici, pe colo. Dar daca gasesti la anticariat o editie princeps din "Manoil" sau din "Elena", ia-o, pentru valoarea ei bibliofila, chiar daca Bolintineanu n-a prea nimerit-o cu romanele sale. Fost ministru al Culturii sub Cuza, invatat pe de rost de generatii si generatii de elevi, Bolintineanu a murit sarac si a fost ingropat din mila publica. Cu drepturile de autor de dupa moarte, Bolintineanu ar fi fost unul dintre cei mai bogati scriitori din Romania.

La Mosi cu Bacalbasa
Bucurestiul din memoriile lui Constantin Bacalbasa e un oras palpitant. O carte care ar fi avut toate datele unui best-seller a avut o soarta nefericita la reeditarea de acum citiva ani. Or, cine nu-l citeste pe Bacalbasa nu va afla ce hram poarta Bucurestiul in drumul sau de la o capitala obscura la supranumele deloc magulitor de Micul Paris. Daca exista un scriitor care a priceput ce se intimpla cu Bucurestiul la sfirsitul secolului 19 si la inceputul secolului 20, acela e Bacalbasa. Pentru aceeasi perioada, cei mai avizati scriitori de fictiune mi se par I.L. Caragiale cu "Momentele" sale si fiul sau, Mateiu, cu "Craii de Curtea-Veche" si cu romanul sau politist "Sub pecetea tainei".

Prin mahalale si cartiere cu pretentii
O excursie prin Capitala inceputului secolului trecut ar trebui sa-i aiba printre ghizi pe George Mihail Zamfirescu, cel din "Maidanul cu dragoste", si pe Eugen Barbu, cu romanul "Groapa", chiar daca nici azi nu se stie daca romanul a fost scris de Barbu sau de tatal sau natural, Nicu Crevedia. Pentru Bucurestiul burghez al perioadei e de consultat "Enigma Otiliei" de G. Calinescu. De altfel, Calinescu poate fi luat drept ghid si pentru Capitala interbelica in "Bietul Ioanide", dar si pentru Bucurestiul primilor ani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in "Scrinul negru". Autorul "Istoriei literaturii..." a avut si ambitia secreta de a scrie o istorie romanesca a Bucurestiului.

Amoruri de culise stiute de Camil Petrescu
Intre razboaie, Bucurestiul se misca repede, se occidentalizeaza. Chiar daca ii detesta verile caniculare, Camil Petrescu simte pulsul orasului, in "Patul lui Procust". Camil, care stie mult mai multe decit scrie despre intrigile si amorurile din lumea teatrului bucurestean. In aceeasi perioada apar reportajele literare ale lui Brunea Fox despre nefericitii Bucurestiului. Mai optimist, G. Calinescu scrie despre block-house-uri si despre miscarea modernista in "Cartea nuntii". Cronicara fidela a Bucurestiului interbelic e Hortensia-Papadat Bengescu, care percepe, fara prejudecati, schimbarea moravurilor in Capitala. Si Cezar Petrescu simte asta, in romanul lui, odinioara faimos, "Calea Victoriei", dar nu prea intelege despre ce e vorba. Daca n-ar fi scris celebra lui carte pentru copii "Fram, ursul polar", probabil ca azi Cezar Petrescu ar intra in categoria celebritatilor uitate. Una dintre cele mai patrunzatoare carti despre Bucurestiul acelei perioade, avind si avantajul perspectivei, mi se pare eseul Ioanei Parvulescu - "Intoarcere in Bucurestiul interbelic".

[...]