Hanul Manuc - Cand omul NU sfinteste locul

De mult imi doream sa mananc la Hanul Manuc, pentru ca auzisem atatea despre el si speram sa descopar acolo o parte din vechiul Bucuresti. Trebuie precizat ca Hanul Manuc este un complex: hotel, restaurant si terasa, in cele ce urmeaza este vorba despre terasa Hanul Manuc.

1 mai 2003, eu am ales sa nu plec nicaieri, sa-l petrec in Bucuresti. Am fost pe la Muzeul Satului, frumos, verdeata, relaxant, desi cam aglomerat pentru gustul meu. M-am gandit ca ar fi placut sa-mi inchei ziua cu o masa la Hanul Manuc. Din Herastrau pana la Unirii numai mici cu bere am vazut in fata ochilor. Ajungem la han, gasim o masa libera si de acum incepe dezamagirea.

Atmosfera: **

Pe terasa erau oameni de toate felurile: tineri, mai putin tineri, romani, straini, prieteni, perechi, etc. Cum am intrat "mi-a gadilat" urechea orchestra locala (voce, clape, clarinet si acordeon) din al carui repertoriu am retinut cateva piese de ale lui Tom Jones, Gica Petrescu si altii. Umila mea parere este ca putea lipsi cu desavarsire aceasta masina de delectare auditiva sau inlocuita cu ceva mai acatarii.

Restaurantul are si el orchestra lui insa cu un repertoriu folcloric si au fost momente in care auzeam doua feluri de muzica din doua parti.

Serviciul: *

Cea mai dezamagitoare a fost servirea. De indata ce m-am asezat am observat fata de masa neschimbata de vre-o trei zile. Cu spatiul am rezolvat-o sa vedem cu timpul: au trecut 15 min (!!) pana cand m-a reperat un chelner si a venit sa ia comanda si nici macar nu a venit cu un meniu.

Surprize, surprize ! N-AVEAU MICI !!! Dar ce aveau ? Ceafa de porc, file de porc sau vaca, cascaval pane si un soi de snitel pe care l-am uitat. Buuun !

Am comandat 2 portii de ceafa cu garnitura cartofi taranesti, 2 salate de rosii cu branza si o bere Silva neagra. Vazand mirarea chelnerului legata de faptul ca am comandat doar o bere, am raspuns ca prietena mea nu doreste sa bea nimic deocamdata. El m-a ignorat complet si a intrebat-o direct: "Poate o racoritoare ?", iar ea "Nu, multumesc", "Un nectar, nu are acid", "NU" si tot asa pana s-a lamurit ca nu bea nimic. M-am simtit "foarte bine primit" dupa acest episod, chelnerul mi-a demonstrat ca el stia mai bine decat mine ce as vrea sa comand.

Dupa "numai" alte 32(!!!) de minute pe masa au aparut bucatele si ne-am apucat de mancat.

Bucatele: *

Ce ar fi de zis ? La asemenea preparate nici macar un bucatar incepator nu ar trebui sa aiba probleme. Cei de la Hanul Manuc s-au zbatut si au reusit sa-si creeze probleme. Ceafa era mai mult fiarta decat fripta, iar cartofii taranesti mi-au dat impresia ca ar fi "cartofi nature" ratati. Nici un alt comentariu in plus !

Banii: ****

Nu am asteptat decat 5 min ca sa primesc nota si sa-mi sara tandara, ce am enumarat mai sus m-a costat 301 000 lei. Mda, am avut o mica banuiala ca m-au ciupit la pret, dar cum imi propusesem sa nu imi ruinez ziua complet n-am mai cerut explicatii si am platit fix la leu nota, dupa care am plecat aproape imediat.

Concluzia

Un loc cu atat potential, dar care a ajuns atat de jos, are nevoie de niste oameni capabili sa-l sfinteasca. Merita doar sa mergeti sa aruncati o privire, sa admirati cladirea, dar nu sa mancati sau sa va petreceti o seara. Servirea mi-a adus aminte de vremurile de dinainte de '89 (da, cam stiu cum era pentru ca i-am citit pe Mihai Sin si altii).